de Tom Lycos & Stefo Nantsou
Regia: Stephan-Andreas Darida
CONŢINUTUL
Flo şi Diesel, doi prieteni de 13 şi 15 ani, sunt în căutare de senzaţii tari. Dorinţa de evadare dintr-un cotidian anost şi plictisitor se manifestă prin aventuri, provocări şi probe de curaj, ultima dintre ele sfârşindu-se tragic. Piesa Stones este inspirată dintr-o poveste reală: în 1994, doi tineri au aruncat cu pietre de pe pasarela unei autostrăzi din apropiere de Melbourne, ucigând un profesor universitar care se afla în drum spre casă. Vinovăţia, simţul responsabilităţii, educaţia ori răspunderea părintească reprezintă temele centrale cu care este confruntat spectatorul acestei piese.
DESPRE PIESÃ
Scrisă de doi foarte prolifici
autori de teatru pentru tineret în peisajul dramaturgic australian,
"Stones" constituie dramatizarea unei întâmplări reale: În 1994, pe
pasarela unei autostrăzi din apropiere de Melbourne, doi băieţi de 13,
respectiv 15 ani aruncau cu pietre înspre maşinile din trafic, una din
pietre ucigându-l pe un profesor universitar, ce se îndrepta spre casă
la volanul autoturismului său. La scurt timp după accident, cei doi
băieţi sunt arestaţi şi cercetaţi pentru fapta lor. Piesa are la bază o
documentare minuţioasă: cei doi autori au avut ocazia să stea de vorbă
cu cei doi inculpaţi reali, în timpul procesului, purtând totodată
discuţii cu poliţiştii care investigau cazul, dar şi cu procurorul,
citind nenumărate dosare instrumentate în cazuri similare, şi
punându-şi în cele din urmă întrebarea "Cine este vinovat pentru toate
cele întâmplate?"
Piesa e gândită pentru doi actori şi patru personaje, fiecare din cei
doi actori interpretând pe unul din cei doi tineri, iar pe de altă
parte pe unul din cei doi poliţişti care instrumentează ancheta.
Premiera absolută a avut loc în 1996 în Australia, în interpretarea
autorilor, acesteia urmându-i numeroase turnee în SUA, Canada, Marea
Britanie, Olanda, Danemarca, Germania. Din 2001 textul cucereşte
repertoriile teatrelor din spaţiul de limbă germană, obţinând Premiul
Festivalului de Teatru pentru Copii şi Tineret de la Marburg în 2002,
şi titlul "Cel mai bun text de Teatru Tânăr în landul Renania de
Nord-Westfalia" în februarie 2004. "O piesă tare, într-adevăr. Ceea ce
sporeşte calitatea acestui text - alături de temperamentul scriiturii
şi de alternarea rapidă a scenelor - este că el nu îşi propune să emită
calificative ori să ia partea vreuneia din părţi. Piesa izbuteşte însă
cu prisosinţă să demaşte mecanismele prin care o situaţie scapă de sub
control şi prin care micile sadisme a doi puberi şi fanteziile lor
despre violenţă, încurajate mediatic, nasc o faptă nedorită de nimeni
şi la care nu sunt nici pe departe părtaşi numai cei doi.", menţiona
prestigioasa "Frankfurter Rundschau" în 2001.
"Spectacolul aduce în prim plan agresivitatea, aşa încât dilema despre vinovăţia celor doi preadolescenţi nu pluteşte la nivelul unui simplu caz, ci dobândeşte implicaţii mai largi, care ţin de exprimarea, fie ea şi ludică, a unei generaţii, de educaţie şi comportament. Interesant mi se pare însă felul în care textul şi, deopotrivă, discursul scenic implică cele două personaje în procesul justiţiar al actului lor necugetat. Ne aflăm, deodată, în prelungirea jocului lor, tinerii se deghizează brusc în părinţi şi judecători, imitându-i pe aceştia, câştigând treptat propria interiorizare, tonul grav, privirea în oglindă, simţul responsabilizării. Este, până la urmă, procesul conştientizării violenţei ca mod de manifestare, cu faţa angelică, la pubertate. Relaţia celor doi actori, Andrei Hansel şi Rareş Hontzu, cu "eroii" este de zburdălnicie juvenilă şi de surprindere şi mirare. Decorul conceput de George Petre, cu pasarela şi maşina dezarticulată (ca un obiect acuzator), oferă personajelor un traseu cu derapaje, care le duce în cercul vicios al propriului joc."