de Morris Panych –– Regia: Radu Afrim
Vremuri tulburi: în Canada anilor '60, Iris, o fetiţă de 10 ani, trăieşte împreună cu părinţii ei şi cu Miss Rose, o chiriaşă mai puţin agreată, într-o casă de pe malul oceanului. Fetiţa nu ezită să îi pună la punct pe adulţii din jurul său, merge la o şcoală catolică, deşi se declară budistă, şi îşi adoră peştişorul auriu. Acesta dispare din casă chiar in ziua în care mama ei decide să îşi părăsească familia, şi doar o coincidenţă face să nu se întâmple astfel. La scurt timp, Iris îl aduce acasă pe un naufragiat care seamănă izbitor de mult cu peştişorul ei auriu, astfel că deodată fata începe să creadă în reîncarnare. Va reuşi acesta să îi apropie din nou pe membrii acestei familii?
„Văzând decorul rupt din soarele saharian şi adus în scenă de Dragoş Buhagiar îţi poate trece prin cap că de data asta Afrim a regizat un spectacol vesel. Şi apoi pseudo-finalul care m-a făcut să exclam că happy ending-urile la Radu şterg tot dramatismul dinainte ca un burete pe tabla unsă de cretă, ceva nemaiîntâlnit în nimic din ce-a mai montat el (poate un pic, dar doar un pic, la Avalanşa). Cât m-am înşelat! Fetiţa din bolul peştelui auriu, cel mai recent spectacol afrimiam, de la Teatrul German de Stat din Timişoara, nu e nicidecum aşa – echilibrat până la finalul-final, când m-a făcut să plâng hohotit şi am vrut s-o zbughesc din sală direct pe scenă şi să iau în braţe fetiţa care a înotat prin anii copilăriei ca peştele Ahmal. În cerc. [...] Personajele astea cinci aduse laolaltă de dramaturgul canadian Morris Panych şi umplute cu viaţă de Afrim (aşa scăpărată, plină de goluri şi sentimente gândite, nicidecum simţite) par rupte de orice realitate pe care ar trebui să o trăiască în afara casei lor de la malul mării, dar sunt atât de bine ancorate în propriile vieţi, ca într-un neţ de pescari, încât ajungi să crezi că orice posibilă schimbare le va dezechilibra şi distruge. Iluzie.”
„Nu ştiu de ce, din cauza cui etc., dar cei care joacă aici (în special Silvia Török, incredibilă şi tulburătoare în rolul fetiţei Iris, Alex Halka, Olga Török, Horia Săvescu şi Rareş Hontzu) nu sunt cunoscuţi / răsplătiţi / aplaudaţi pe măsura lor în teatrul românesc. Au un talent uriaş, absolut uriaş, dublat de o evidentă disciplină scenică, dusă până în cele mai minuscule detalii de compoziţie. Ceva de pus în ramă, dragi cititori.”