"Electra lui Bocsárdi este îndârjită, nu e întrupată "din jale", ci din revoltă. Isa Berger se achită cu brio şi cu multă energie de dificila partitură. [...] Într-o interpretare excelentă, Konstantin Keidel, e când un sfătuitor viclean, când un povestitor cu şarm şi cu pretinse naivităţi, aflat dincolo de uman. [...] Clitemnestra – o apariţie extraordinară a Idei Jarcsek-Gaza şi în acest rol – e zugrăvită în culori ţipătoare. [...] Rolul ei e bine determinat: o supapă prin care se eliberează tensiunea."

"Contrastul rezultă din păstrarea limbajului antic în versuri, care se remarcă mai ales prin jocul plin de vervă al celor doi actori din generaţia tânără: Isa Berger (Electra) şi Harald Weisz (Oreste) […]. Această impresie este apoi întărită de afectarea ambiguu-androgină a celor doi, de fredonatul bizar al Moşneagului (cu siguranţă una dintre cele mai bune interpretări ale lui Konstantin Keidel pe scena TGST). Şi mai alienant e totuşi rolul Clitemnestrei: Ida Gaza, în continuare una dintre cele mai reprezentative actriţe ale scenei germane, a făcut – prin rochia ei scurtă cu paiete, prin pantofii cu toc, ochelarii de soare şi prezenţa afectată – din regină, cu îndemânarea-i specifică, o damă ridicolă, tapată şi demnă de milă, a anilor '60. [...]. După vizionarea acestui spectacol, spectatorul nu are cum să evite câteva întrebari fundamentale: se poate ca Antichitatea să nu fie chiar aşa îndepărtată cum ni se pare? Ce sunt 2000 de ani? Nu a rămas omul secolului 21 în sentimentele sale de iubire şi ură acelaşi? Nu găsim oare în toate colţurile lumii ură, crimă şi răzbunare? Nu persistă oare încă această frică de teroare, de război?"